Alcoolul, țigările și carburanții se scumpesc
Ludwig van Beethoven este considerat unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii universale și o figură de tranziție esențială între clasicism și romantism. Viața sa a fost marcată nu doar de realizări artistice extraordinare, ci și de numeroase dificultăți personale, probleme de sănătate și un stil de viață dezordonat, care a inclus un consum ridicat de alcool.
Ludwig van Beethoven s-a născut probabil pe 16 decembrie 1770, la Bonn, în Electoratul de Köln. Data exactă a nașterii nu este cunoscută, însă se știe cu certitudine că a fost botezat pe 17 decembrie 1770, iar conform obiceiurilor vremii, botezul avea loc la scurt timp după naștere.
Tatăl său, Johann van Beethoven, era cântăreț la curtea electorală și un om cu probleme serioase legate de alcool. Dorind să-și transforme fiul într-un „nou Mozart”, Johann l-a supus pe Ludwig unui regim dur de studiu muzical, adesea însoțit de pedepse și abuzuri. Această copilărie dificilă a avut un impact profund asupra personalității lui Beethoven.
Talentul lui Beethoven s-a manifestat de timpuriu. A studiat pianul, vioara și compoziția și a devenit rapid cunoscut ca un pianist excepțional. În 1792 s-a mutat la Viena, centrul muzical al Europei, unde a studiat cu Joseph Haydn și alți compozitori importanți.
În această perioadă, Beethoven s-a impus ca un virtuoz al pianului și un compozitor inovator. Lucrările sale timpurii respectau formele clasice, dar conțineau deja elemente de originalitate, forță expresivă și dramatism neobișnuit.
La sfârșitul anilor 1790, Beethoven a început să observe primele semne ale pierderii auzului, o tragedie pentru un muzician. Boala a progresat lent, dar inexorabil, până când, în jurul anului 1814, era aproape complet surd.
Această afecțiune l-a afectat profund psihic. Beethoven a devenit retras, irascibil și depresiv. Celebrul Testament de la Heiligenstadt (1802) dezvăluie disperarea sa și chiar gânduri suicidare, depășite doar prin devotamentul față de artă.
Un aspect adesea discutat al vieții lui Beethoven este consumul său ridicat de alcool, în special de vin. Numeroase mărturii ale contemporanilor, scrisori și documente arată că Beethoven consuma alcool frecvent, uneori în cantități mari.
În Viena acelei epoci, consumul de vin era obișnuit și social acceptat, însă în cazul lui Beethoven, acesta pare să fi depășit limitele moderației, mai ales în anii maturității și spre finalul vieții. Se știe că prefera vinurile ieftine, uneori de calitate slabă, care puteau conține substanțe nocive (precum plumbul), fapt ce ar fi contribuit la deteriorarea sănătății sale.
Deși nu poate fi diagnosticat retrospectiv cu certitudine ca „alcoolic” în sens medical modern, este clar că alcoolul a jucat un rol negativ în viața sa, agravând problemele digestive și hepatice de care suferea.
În ultimii ani de viață, Beethoven era izolat, bolnav și afectat de multiple suferințe: afecțiuni intestinale cronice, probleme hepatice, infecții și epuizare generală. Consumul de alcool, combinat cu o alimentație haotică și lipsa îngrijirii medicale adecvate, i-a slăbit organismul.
Ludwig van Beethoven a murit pe 26 martie 1827, la Viena, la vârsta de 56 de ani. Înmormântarea sa a fost un eveniment major, la care au participat mii de oameni, un semn al respectului enorm de care se bucura.
În ciuda vieții sale zbuciumate, Beethoven a lăsat o moștenire artistică incomparabilă: 9 simfonii, 32 de sonate pentru pian, cvartete de coarde, concerte, opere și lucrări corale de o profunzime fără precedent. Muzica sa exprimă lupta, suferința, triumful și umanitatea în forma lor cea mai pură.
Viața lui Beethoven demonstrează că geniul poate coexista cu slăbiciunile omenești. Consumul său ridicat de alcool nu îi diminuează măreția artistică, dar oferă o perspectivă mai realistă și mai umană asupra unui om care a creat capodopere în ciuda durerii și a propriilor limite.
Comments
Post a Comment