Decor fotografic de craciun
Limbajul câinilor este un limbaj corporal foarte bogat, combinat cu vocalizări și mirosuri. Ei comunică în principal prin postură, expresii faciale și mișcări ale cozii. Iată o explicație clară și practică:
Coada ridicată, fermă → Încredere, alertă.
Coada între picioare → Teamă, supunere.
Legănat amplu, relaxat → Bucurie, prietenie.
Legănat rapid, rigid → Excitare intensă (poate fi și anxietate).
Urechile ridicate în față → Atenție, interes.
Urechile date pe spate → Teamă, supunere, disconfort.
Privire relaxată, clipit normal → Câine calm.
Privire fixă, intensă → Atenționare, posibil growl.
„Whale eye” (se văd colțurile albe) → Anxietate, stres.
Corp relaxat → Prietenie, calm.
Corp încordat, aplecat înainte → Atenționare, posibilă agresiune.
Ghemuit la pământ → Teamă sau supunere.
Poziția de joacă („play bow”) – botul jos, fundul sus → Invitație la joacă.
Lătrat acut, repetitiv → Alertă, entuziasm.
Lătrat grav → Protecție, avertisment.
Scheunat → Frică, durere, dorință de atenție.
Mârâit → Disconfort, avertisment – nu e „răutate”, ci comunicare.
Câinii folosesc mirosul pentru:
recunoaștere,
identificarea emoțiilor,
marcarea teritoriului.
coada legănată lejer;
urechi relaxate;
gură deschisă, „zâmbet”;
corp relaxat;
postura de joacă.
se linge pe bot fără motiv;
cască repetat;
evită privirea;
se retrage sau se face mic;
coada între picioare.
Comments
Post a Comment