Marele sportiv Nicolae Dobrin marele fumator
Limbajul câinilor este un limbaj corporal foarte bogat, combinat cu vocalizări și mirosuri. Ei comunică în principal prin postură, expresii faciale și mișcări ale cozii. Iată o explicație clară și practică:
Coada ridicată, fermă → Încredere, alertă.
Coada între picioare → Teamă, supunere.
Legănat amplu, relaxat → Bucurie, prietenie.
Legănat rapid, rigid → Excitare intensă (poate fi și anxietate).
Urechile ridicate în față → Atenție, interes.
Urechile date pe spate → Teamă, supunere, disconfort.
Privire relaxată, clipit normal → Câine calm.
Privire fixă, intensă → Atenționare, posibil growl.
„Whale eye” (se văd colțurile albe) → Anxietate, stres.
Corp relaxat → Prietenie, calm.
Corp încordat, aplecat înainte → Atenționare, posibilă agresiune.
Ghemuit la pământ → Teamă sau supunere.
Poziția de joacă („play bow”) – botul jos, fundul sus → Invitație la joacă.
Lătrat acut, repetitiv → Alertă, entuziasm.
Lătrat grav → Protecție, avertisment.
Scheunat → Frică, durere, dorință de atenție.
Mârâit → Disconfort, avertisment – nu e „răutate”, ci comunicare.
Câinii folosesc mirosul pentru:
recunoaștere,
identificarea emoțiilor,
marcarea teritoriului.
coada legănată lejer;
urechi relaxate;
gură deschisă, „zâmbet”;
corp relaxat;
postura de joacă.
se linge pe bot fără motiv;
cască repetat;
evită privirea;
se retrage sau se face mic;
coada între picioare.
Comments
Post a Comment